Cum îți recâștigi încrederea în tine după ce ai pierdut-o într-o relație

„Bună dimineața. Eu cred că ar trebui să-mi recapăt încrederea în mine.”

Am primit acest comentariu de la un bărbat, la unul dintre videoclipurile mele despre încrederea în relații.

Și m-am oprit asupra lui.

Pentru că mi-am dat seama cât de puțin vorbim despre asta.

Vorbim despre încrederea pierdută într-un partener. Despre trădare. Despre minciună. Despre dezamăgire. Despre frica de a mai iubi.

Dar uneori, după o relație dureroasă, descoperim ceva și mai profund:

nu ne-am pierdut doar încrederea în celălalt. Ne-am pierdut încrederea în noi.

Iar acest lucru nu ține de faptul că ești femeie sau bărbat.

Durerea nu are gen.

Dezamăgirea nu are gen.

Frica de a mai avea încredere nu are gen.

Acest articol este pentru oricine s-a uitat, la un moment dat, la propria viață și s-a întrebat:

„Cum am ajuns aici?”

Pentru oricine nu mai are încredere în propriile alegeri.

Pentru omul care se teme că va repeta aceeași poveste.

Pentru cel care a iubit, a fost rănit și acum nu mai știe dacă poate avea încredere într-o altă persoană.

Și, mai ales, pentru omul care simte că trebuie să învețe din nou să aibă încredere în el însuși.

Da.

Încrederea poate fi reconstruită.

Poate nu într-o zi.

Poate nu fără durere.

Dar se poate.

Ce înseamnă, de fapt, să ai încredere în tine?

Încrederea în tine nu înseamnă să nu-ți fie frică.

Nu înseamnă să știi întotdeauna ce trebuie să faci.

Nu înseamnă să nu greșești.

Și nici să fii puternic tot timpul.

Încrederea în tine înseamnă ceva mult mai profund:

să știi că, indiferent ce se întâmplă, te poți baza pe tine.

Să știi că, dacă vei greși, vei învăța.

Dacă vei cădea, vei căuta o cale să te ridici.

Dacă vei fi dezamăgit, vei avea grijă de tine.

Dacă vei simți că ceva nu este în regulă, nu te vei mai convinge la nesfârșit că „ți se pare”.

Dacă cineva îți va încălca limitele, vei avea curajul să vorbești.

Iar dacă o relație te va răni profund, vei avea puterea să te întrebi dacă mai este locul tău acolo.

Poate cea mai frumoasă definiție a încrederii în sine este aceasta:

„Am încredere că nu mă voi abandona pe mine, indiferent cât de mult iubesc pe altcineva.”

Cum ajungem să ne pierdem încrederea în noi?

De cele mai multe ori, nu se întâmplă brusc.

Încrederea se erodează.

Puțin câte puțin.

Poate ai simțit că ceva nu este în regulă, dar ai ignorat acel sentiment.

Poate ai observat comportamente care te răneau, dar ai găsit explicații.

Poate ai spus ce te doare și ai auzit:

„Exagerezi.”

„Ești prea sensibil.”

„Îți imaginezi.”

„Nu s-a întâmplat așa.”

Poate ai fost mințit.

Poate ai fost trădat.

Poate ai fost respins de multe ori.

Sau poate nu a existat un eveniment dramatic. Poate pur și simplu ai trăit ani întregi într-o relație în care ai început să te simți tot mai puțin important.

Și apare îndoiala.

Oare eu greșesc?

Oare cer prea mult?

Oare problema este la mine?

Oare mai pot avea încredere în ceea ce simt?

Iar după mult timp în care te îndoiești de propria percepție, începi să nu mai știi ce să crezi despre tine.

Uneori pierderea încrederii începe atunci când încetăm să ne ascultăm

Aceasta poate fi o conștientizare dureroasă.

Pentru că este mult mai ușor să privim ce ne-a făcut celălalt decât să privim momentele în care noi ne-am abandonat pe noi.

Ai simțit că ceva te rănește.

Dar ai rămas.

Ai vrut să spui „nu”.

Dar ai spus „bine”.

Ai avut nevoie de respect.

Dar ai acceptat mai puțin.

Ai avut o limită.

Dar ai mutat-o din nou și din nou, de teamă să nu pierzi relația.

Ai avut întrebări.

Dar ai preferat să nu le mai pui pentru a evita un conflict.

Și, fără să îți dai seama, ai început să pierzi legătura cu propria voce.

Nu spun aceste lucruri pentru a te învinovăți.

Dimpotrivă.

Le spun pentru că aici există și vestea bună:

dacă te-ai îndepărtat de tine, poți începe să te întorci.

Cum îți reconstruiești încrederea în tine?

Nu printr-o decizie spectaculoasă.

Și nici prin simplul fapt că îți spui:

„De mâine voi avea încredere în mine.”

Încrederea se construiește exact așa cum se construiește încrederea dintre doi oameni:

prin dovezi repetate.

Doar că, de data aceasta, tu trebuie să îți oferi acele dovezi.

1. Începe să te asculți din nou

Oprește-te și întreabă-te:

Ce simt eu, de fapt?

Nu ce ar trebui să simt.

Nu ce ar fi convenabil pentru ceilalți.

Nu ce se așteaptă de la mine.

Ce simt eu?

Furie?

Teamă?

Tristețe?

Nesiguranță?

Liniște?

Bucurie?

Corpul și emoțiile noastre ne oferă informații. Nu fiecare emoție este automat o concluzie despre realitate, dar fiecare emoție merită ascultată.

Începe prin a nu-ți mai respinge imediat propriile trăiri.

2. Întreabă-te ce vrei

Pare o întrebare simplă.

Dar pentru cineva care s-a pierdut într-o relație poate fi foarte grea:

„Eu ce vreau?”

Ce fel de relație vreau?

Cum vreau să fiu tratat?

Cum vreau să mă simt lângă omul pe care îl iubesc?

Ce valori sunt importante pentru mine?

Ce nu mai vreau să accept?

Ce înseamnă pentru mine respectul?

Ce înseamnă fidelitatea?

Ce înseamnă apropierea?

Ce înseamnă iubirea?

Când știi ce vrei, începi să poți recunoaște mai ușor ceea ce nu ți se potrivește.

3. Ține promisiunile mici pe care ți le faci

Aici începe reconstrucția.

Dacă spui că vei avea grijă de tine, fă un lucru concret pentru tine.

Dacă ai decis că nu vei mai tolera un anumit comportament, respectă-ți decizia.

Dacă spui că ai nevoie de odihnă, acordă-ți odihnă.

Dacă îți propui să faci un pas important, fă-l.

De fiecare dată când îți respecți un angajament față de tine, transmiți un mesaj interior:

„Pot să mă bazez pe mine.”

Și asta este încrederea.

4. Învață să pui limite

Limita nu înseamnă:

„Tu trebuie să faci ceea ce vreau eu.”

Limita înseamnă:

„Eu știu ce este și ce nu este în regulă pentru mine.”

Nu putem controla comportamentul altor oameni.

Dar putem decide ce acceptăm în propria viață.

Uneori o limită înseamnă să spui „nu”.

Alteori înseamnă să spui „oprește-te”.

Uneori înseamnă să ceri o conversație.

Iar alteori poate însemna să pleci.

Nu orice limită trebuie să rupă o relație.

Dar fiecare limită sănătoasă trebuie să protejeze ceva important din tine.

5. Nu-ți transforma greșelile în identitate

„Am ales greșit.”

Nu înseamnă:

„Nu știu să aleg.”

„Am avut încredere într-un om care m-a dezamăgit.”

Nu înseamnă:

„Sunt naiv.”

„Am rămas prea mult.”

Nu înseamnă:

„Sunt slab.”

Ai luat anumite decizii cu informațiile, resursele emoționale și nivelul de conștientizare pe care le aveai atunci.

Astăzi poți ști mai mult.

Astăzi poți vedea mai mult.

Astăzi poți alege diferit.

Nu trebuie să-ți urăști trecutul pentru a construi un viitor diferit.

6. Fă din nou alegeri mici

Dacă nu mai ai încredere în propriile decizii, nu începe neapărat cu cele mai mari.

Începe cu lucrurile mici.

Ce aleg astăzi pentru mine?

Unde vreau să merg?

Cu cine vreau să-mi petrec timpul?

Ce conversație vreau să am?

Ce nu mai vreau să fac?

Și apoi observă:

Am făcut o alegere. Am gestionat consecințele. Sunt bine.

Încrederea crește prin experiență.

7. Uită-te la dovezile că ai trecut deja prin lucruri grele

Poate ai uitat cât de multe ai depășit.

Privește în urmă.

Au existat probabil momente în care ai crezut că nu vei putea.

Și totuși ai trecut prin ele.

Poate nu perfect.

Poate cu lacrimi.

Poate cu teamă.

Poate cu ajutor.

Dar ești aici.

Uneori avem nevoie să ne amintim:

„Am mai trecut prin greu. Am găsit o cale. Pot să găsesc din nou.”

Dar cum mai pot avea încredere într-o relație?

Poate aceasta este întrebarea din spatele tuturor celorlalte.

După ce ai fost rănit, apare tentația să cauți garanții.

„Cum pot ști că următorul om nu mă va răni?”

Nu poți ști cu certitudine.

Nimeni nu poate.

Dar poți construi ceva mai puternic decât garanția:

încrederea în propria capacitate de a vedea, de a întreba, de a alege și de a te proteja.

Poți învăța să observi faptele, nu doar promisiunile.

Poți acorda încrederea treptat, nu toată de la început.

Poți observa dacă vorbele și comportamentele unui om se potrivesc.

Poți comunica.

Poți pune limite.

Poți spune ce ai nevoie.

Și poți observa cum răspunde celălalt atunci când o faci.

Încrederea sănătoasă nu este orbire.

Este deschidere însoțită de discernământ.

Nu trebuie să devii omul care erai înainte

Poate nici nu acesta este scopul.

Poate experiența prin care ai trecut te-a schimbat.

Dar schimbarea nu trebuie să însemne că vei deveni rece, suspicios sau incapabil să mai iubești.

Poți deveni mai conștient.

Mai atent.

Mai clar.

Mai sincer cu tine.

Poți iubi fără să te pierzi.

Poți oferi fără să te golești.

Poți avea încredere fără să închizi ochii.

Poți rămâne deschis și, în același timp, să ai limite.

Poți spune:

„Te iubesc.”

Dar și:

„Asta mă rănește.”

Poți spune:

„Vreau să construim împreună.”

Dar și:

„Asta nu este în regulă pentru mine.”

Asta nu înseamnă că iubești mai puțin.

Înseamnă că ai început să te incluzi și pe tine în iubirea pe care o oferi.

Întoarcerea la tine

Dacă simți că ți-ai pierdut încrederea, încearcă să nu te întrebi doar:

„Cum fac să am din nou încredere în oameni?”

Întreabă-te și:

Unde am încetat să mă ascult?

Ce am acceptat, deși știam că mă rănește?

Ce am nevoie să schimb?

Ce limite am nevoie să construiesc?

Ce vreau eu de la următoarea mea relație?

Ce am învățat despre mine din ceea ce am trăit?

Și apoi pune-ți o ultimă întrebare:

„Care este un lucru mic pe care îl pot face astăzi pentru a-mi demonstra că mă pot baza din nou pe mine?”

Începe de acolo.

Nu trebuie să rezolvi totul astăzi.

Nu trebuie să fii complet vindecat pentru a merge mai departe.

Nu trebuie nici măcar să știi exact cum va arăta următorul capitol.

Ai nevoie doar să începi să te întorci spre tine.

Pas cu pas.

Alegere cu alegere.

Limită cu limită.

Până când, într-o zi, vei putea spune:

„Nu știu ce îmi va aduce viața și nu pot controla alegerile altor oameni. Dar am încredere că, orice s-ar întâmpla, eu nu mă voi mai abandona pe mine.”

Și poate că de aici începe adevărata încredere.

Nu din certitudinea că nimeni nu te va mai răni vreodată.

Ci din certitudinea că, dacă viața te va răni din nou, vei rămâne lângă tine.

Curajul începe când te privești sincer.
Claritatea apare când începi să te asculți.
Transformarea începe când alegi să nu te mai abandonezi.

Lia Avram
Curaj • Claritate • Transformare