Când viața iți cere să o iei de la capăt

Nu pentru că ai un plan perfect.

Nu pentru că nu îți mai este frică.

Nu pentru că știi ce te așteaptă.

Ci pentru că, într-o zi, înțelegi că a rămâne acolo unde ești te costă mai mult decât curajul de a pleca.

Am cunoscut un astfel de moment.

Cu aproximativ 15 ani în urmă, viața mea s-a schimbat profund. M-am mutat de acasă împreună cu cei patru copii ai mei.

Nu aveam toate răspunsurile.

Nu știam cum vor arăta următorii ani.

Știam doar că trebuia să merg înainte.

Eram mamă. Aveam patru copii care se uitau la mine. Aveam responsabilități, temeri, întrebări și multe lucruri de rezolvat.

Și, undeva printre toate acestea, trebuia să am grijă să nu mă pierd pe mine.

Un mesaj pe peretele dormitorului

Îmi amintesc și astăzi un lucru aparent mărunt.

În dormitor aveam un panou.

Pe el mi-am scris cu litere mari:

„Când îți vei schimba gândirea, îți vei schimba viața.”

Aveam nevoie să văd acele cuvinte.

Nu o dată.

Ci în fiecare zi.

Pentru că atunci când treci printr-o schimbare mare, nu ai nevoie doar de soluții practice. Ai nevoie de ceva care să te țină în picioare atunci când mintea îți spune că este prea greu.

Pentru mine, acea propoziție a devenit un reper.

Am început să citesc.

Carte după carte.

Să caut.

Să învăț.

Să mă întreb de ce gândesc într-un anumit fel, de unde vin fricile mele și ce pot face diferit.

Nu am știut atunci unde mă va duce drumul acesta.

Știam doar atât:

Dacă vreau o viață diferită, ceva trebuie să devină diferit mai întâi în mine.

A o lua de la capăt nu înseamnă a porni de la zero

Mult timp am privit expresia „a o lua de la capăt” ca și cum tot ceea ce fusese înainte dispărea.

Astăzi o văd diferit.

Nu am pornit de la zero.

Am pornit cu tot ceea ce trăisem.

Cu experiența mea.

Cu lecțiile mele.

Cu greșelile mele.

Cu iubirea pentru copiii mei.

Cu ceea ce știam și cu ceea ce încă trebuia să învăț.

Cu fricile mele, dar și cu o forță pe care poate atunci încă nu știam că o am.

Când viața te pune să începi din nou, nu începi de la zero. Începi de la experiență.

Și este o diferență enormă.

Nu m-am transformat peste noapte

Mi-ar plăcea să spun că din momentul în care am luat acea decizie totul a devenit simplu.

Nu a fost așa.

Schimbările adevărate rareori arată ca în poveștile frumos împachetate.

Există îndoieli.

Oboseală.

Zile în care ai încredere și zile în care te întrebi dacă mai poți.

Există momente în care faci doi pași înainte și unul înapoi.

Dar privind acum în urmă, înțeleg ceva ce atunci nu puteam vedea:

viața mea nu s-a schimbat printr-o singură decizie uriașă. S-a schimbat prin sute de alegeri mici făcute după acea decizie.

Am ales să continui.

Am ales să citesc.

Am ales să învăț.

Am ales să muncesc.

Am ales să cresc.

Am ales să încerc din nou.

Am ales și continui să aleg, zi de zi.

Uneori copiii ne văd devenind

Când ești mamă, alegerile tale nu se petrec niciodată numai în viața ta.

Copiii văd.

Văd când cazi.

Văd când te ridici.

Văd când îți este teamă și continui.

Văd când înveți.

Văd când îți reconstruiești viața.

Nu am putut să le ofer copiilor mei o viață fără dificultăți.

Niciun părinte nu poate.

Dar sper că le-am putut arăta ceva important:

că omul își poate reconstrui viața.

Că un capitol greu nu este întreaga carte.

Că poți trece printr-o perioadă în care nu știi exact unde vei ajunge și, cu toate acestea, să continui să construiești.

Din ceea ce am trăit s-a născut ceea ce fac astăzi

Privind în urmă, văd legături pe care atunci nu aveam cum să le văd.

Anii de lectură.

Educația.

Munca cu oamenii.

Cărțile pe care le-am scris.

Coachingul.

Comunicarea.

Întâlnirile cu femeile.

Preocuparea mea pentru curaj, claritate și transformare.

Nu au apărut dintr-o viață în care totul a mers perfect.

Au crescut și din întrebările mele.

Din căutările mele.

Din momentele în care a trebuit să mă ridic și să înțeleg:

„Bine. De aici înainte, ce pot face?”

Poate tocmai de aceea vorbesc atât de mult despre curaj.

Nu pentru că nu mi-a fost frică.

Ci pentru că am înțeles că frica și curajul pot exista în același om, în aceeași zi, uneori chiar în aceeași clipă.

Dacă astăzi ești tu cea care trebuie să înceapă din nou...

Poate citești aceste rânduri într-un moment în care viața ta se schimbă.

Poate este o relație.

Un divorț.

Un loc de muncă.

Copiii au crescut și nu mai știi cine ești dincolo de rolul de mamă.

Poate ai pierdut ceva.

Poate ai ajuns pur și simplu în punctul în care viața pe care o trăiești nu te mai reprezintă.

Nu îți voi spune:

„Nu îți fie frică.”

Probabil că îți va fi.

Îți spun altceva:

Nu trebuie să vezi întregul drum ca să faci primul pas.

Întreabă-te:

Ce pot face astăzi?

Nu peste un an.

Nu când voi avea mai mulți bani.

Nu când ceilalți mă vor înțelege.

Nu când voi fi complet pregătită.

Astăzi.

Poate primul pas este doar să recunoști adevărul.

Poate este să ceri ajutor.

Să citești prima carte.

Să dai primul telefon.

Să spui primul „nu”.

Să scrii prima pagină.

Să iei prima decizie.

De acolo începe drumul.

Astăzi mă uit în urmă cu recunoștință

Dacă femeia de atunci m-ar putea vedea astăzi, cred că ar fi surprinsă.

Nu pentru că totul a devenit perfect.

Viața nu devine perfectă.

Dar pentru că din atât de multe lucruri pe care atunci nu le înțelegeam s-a construit un drum.

Și poate acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat:

nu întotdeauna putem alege ce ni se întâmplă, dar putem alege ce construim mai departe cu ceea ce ni s-a întâmplat.

Iar dacă viața îți cere să o iei de la capăt...

Nu te grăbi să spui că ai pierdut tot.

Privește mai atent.

Ai cu tine experiența.

Ai lecțiile.

Ai ceea ce ai învățat despre oameni și despre tine.

Ai zilele în care ai crezut că nu mai poți și totuși ai putut.

Și, mai ales, ai posibilitatea unei noi alegeri.

Poate că nu o iei de la capăt.

Poate că, pentru prima dată după mult timp, începi să mergi spre tine.

Eu am ales.

Și continui să aleg, zi de zi.

Lia Avram Curaj • Claritate • Transformare