Poate ai auzit de multe ori expresia „întoarce-te la tine”.
Dar ce înseamnă, de fapt?
Nu înseamnă să te retragi din lume. Nu înseamnă să nu mai ții cont de ceilalți și nici să pui nevoile tale deasupra tuturor.
Înseamnă ceva mult mai simplu și, uneori, mult mai greu:
să nu te mai abandonezi pe tine în timp ce ai grijă de toți ceilalți.
Să începi din nou să auzi ce simți, ce vrei, ce nu mai vrei, ce te doare, ce îți face bine și ce nu ți se mai potrivește.
Pentru că uneori nu ne pierdem dintr-odată.
Ne pierdem puțin câte puțin.
Poate spui „da” când în interiorul tău este un „nu”.
Poate accepți lucruri care te rănesc doar pentru a evita un conflict.
Poate amâni constant ceea ce este important pentru tine.
Poate iei decizii întrebându-te mai întâi ce vor spune ceilalți.
Poate ai devenit foarte bună la a avea grijă de toată lumea, dar nu mai știi de ce ai tu nevoie.
Poate trăiești după așteptările altora și, atunci când cineva te întreabă „Tu ce vrei?”, nu mai știi ce să răspunzi.
Sau poate corpul tău îți spune de ceva vreme că este prea mult: oboseală, tensiune, agitație, nevoia de liniște — iar tu continui să mergi înainte.
Acestea nu sunt motive să te judeci.
Sunt semnale că este timpul să te asculți din nou.
Să te întorci la tine nu înseamnă să îi ignori pe ceilalți.
Înseamnă să nu te mai ignori pe tine ca să fii acceptată, iubită sau pentru a păstra liniștea cu orice preț.
Poți iubi și să ai limite.
Poți ajuta fără să te epuizezi.
Poți fi disponibilă pentru ceilalți fără să fii disponibilă permanent.
Poți spune „nu” și să rămâi un om bun.
Poți alege pentru tine fără să fii împotriva altcuiva.
Uneori, întoarcerea la tine începe exact în momentul în care încetezi să te întrebi:
„Cum fac să nu supăr pe nimeni?”
și începi să te întrebi:
„Ce este sănătos și adevărat pentru mine în această situație?”
Înseamnă să începi să faci diferența între ceea ce simți tu și ceea ce se așteaptă de la tine.
Înseamnă să observi unde te forțezi.
Unde taci.
Unde accepți.
Unde te micșorezi.
Unde amâni ceva ce știi de mult că trebuie schimbat.
Dar înseamnă și să redescoperi ceea ce îți face bine: oamenii lângă care poți fi tu, lucrurile care îți dau energie, valorile tale, dorințele tale, ritmul tău.
Nu trebuie să schimbi totul într-o zi.
Trebuie doar să începi să fii din nou prezentă în propria ta viață.
Nu „ce mai am de făcut?”.
Nu „cine mai are nevoie de mine?”.
Ci:
Cum sunt eu?
Ce simt?
Ce mă apasă?
De ce am nevoie?
Câteva minute de sinceritate pot spune mai mult decât ore întregi petrecute pe pilot automat.
Pentru câteva zile, nu încerca să schimbi nimic. Doar observă.
Când accepți ceva, întreabă-te:
„Aleg asta sau mi-e teamă să refuz?”
Este o diferență enormă.
O oră pe săptămână.
O plimbare.
O carte.
Scrisul.
Muzica.
Liniștea.
Un proiect abandonat.
O întâlnire cu tine însăți.
Nu trebuie să fie ceva productiv. Nu trebuie să demonstrezi nimic.
Este timp în care îți amintești că exiști și dincolo de rolurile pe care le ai pentru ceilalți.
Nu începe neapărat cu cea mai grea limită din viața ta.
Începe cu una posibilă.
„Astăzi nu pot.”
„Am nevoie să mă gândesc.”
„Nu sunt de acord.”
„Pentru mine lucrul acesta nu este în regulă.”
„Îți răspund mâine.”
O limită sănătoasă nu este un zid. Este locul în care începi să spui adevărul despre ceea ce poți și ceea ce nu poți.
Întreabă-te:
„Dacă m-aș respecta pe mine în această situație, ce aș face diferit?”
Nu trebuie să fie o decizie uriașă.
Poate este o conversație.
Poate este un telefon.
Poate este o pauză.
Poate este să ceri ajutor.
Poate este să încetezi să mai justifici ceva despre care știi deja că te rănește.
Alege un singur lucru și fă-l.
Ia o foaie și scrie, fără să cauți răspunsuri perfecte:
În ultima perioadă m-am îndepărtat de mine atunci când...
Spun „da”, deși aș vrea să spun „nu”, atunci când...
Lucrul pe care îl tolerez, dar care mă consumă, este...
Mi-e dor de mine cea care...
Ceea ce îmi doresc mai mult în viața mea este...
Ceea ce îmi doresc mai puțin este...
O limită pe care am nevoie să o pun este...
Un lucru pe care îl pot face pentru mine în următoarele 24 de ore este...
Apoi citește ceea ce ai scris.
S-ar putea să descoperi că nu ai nevoie imediat de toate răspunsurile.
Poate ai nevoie, înainte de toate, să începi să ai încredere în răspunsurile care există deja în tine.
Vor exista zile în care te vei auzi foarte clar și zile în care vei cădea din nou în vechile obiceiuri.
Nu înseamnă că ai eșuat.
Întoarcerea la tine nu este o destinație la care ajungi o dată pentru totdeauna.
Este o practică.
Să observi.
Să te asculți.
Să alegi.
Să pui limite.
Să revii.
Din nou și din nou.
Iar dacă astăzi vrei să începi de undeva, nu încerca să schimbi întreaga ta viață.
Alege o oră numai pentru tine.
Fără ecrane. Fără performanță. Fără obligația de a rezolva ceva.
Ascultă. Scrie. Observă.
Și pune-ți o singură întrebare:
„Ce știu deja despre mine, dar nu mai vreau să ignor?”
De acolo poate începe întoarcerea.
Nu către o versiune perfectă a ta.
Ci către tine.
— Lia Avram
Mai departe
Viața ta nu trebuie să fie o copie a așteptărilor celorlalți. Descoperă curajul de a fi tu, de a face propriile alegeri și de a trăi în armonie cu adevărul tău. Pentru că adevărata libertate începe atunci când îți dai voie să fii cine ești.
Citește articolul →
Cât din viața ta ai sacrificat de teama judecății celorlalți? Câte visuri ai abandonat și câte decizii ai amânat doar pentru a fi acceptat? **Nu mai permite părerilor oamenilor să îți conducă viața!** Descoperă curajul de a fi tu însuți, de a-ți asuma alegerile și de a trăi liber, cu demnitate și încredere. **Viața ta îți aparține!**
Citește articolul →
Cât timp vei mai trăi cu frica de a fi judecat, respins sau neînțeles? Nu trebuie să renunți la cine ești pentru a fi acceptat de ceilalți. **Ai curajul să îți asumi adevărul, să îți respecți valorile și să trăiești liber, fără rușine și fără să mai ceri permisiunea de a fi tu însuți!**
Citește articolul →