Când îți vei schimba gândirea, îți vei schimba viața

În urmă cu aproximativ 16 ani, cineva mi-a dăruit un CD cu filmul The Secret, inspirat de cartea Rhondei Byrne.

L-am pus să ruleze.

Am privit aproximativ 15 minute.

Și l-am oprit.

Nu pentru că nu înțelegeam ce se spunea acolo, ci pentru că ceea ce auzeam era atât de diferit de felul în care fusesem obișnuită să gândesc, încât mintea mea l-a respins.

Ideea că gândurile, convingerile, atenția și felul în care ne raportăm la propria viață pot influența profund direcția în care mergem era, pentru mine, în acel moment, prea departe de ceea ce credeam că este posibil.

Am aruncat efectiv CD-ul.

Dar, uneori, ceea ce nu suntem pregătiți să înțelegem astăzi revine atunci când suntem pregătiți să punem alte întrebări.

Cerusem adevărul, el a venit, dar eu l-am respins.

Un an mai târziu, eu nu mai eram aceeași

Între timp, viața mea se schimbase profund. Divorțasem. Multe dintre reperele pe care îmi construisem existența se zdruncinaseră.

Și filmul The Secret a revenit în viața mea.

De data aceasta nu l-am mai oprit după 15 minute.

L-am privit până la capăt.

Și am plâns.

Nu pentru că un film îmi rezolva viața și nici pentru că, dintr-odată, aveam toate răspunsurile.

Am plâns pentru că în mine se deschisese o ușă.

Am început să-mi pun întrebări pe care până atunci nu avusesem curajul sau disponibilitatea să mi le pun.

Dacă există mai mult decât ceea ce am fost învățată să cred?

Dacă limitele pe care le considerăm adevăruri sunt, uneori, doar convingeri repetate atât de mult încât am încetat să le mai verificăm?

Dacă omul are mai multă putere asupra propriei vieți decât crede?

Dacă schimbarea nu începe întotdeauna în exterior, ci în interior?

Pentru mine, acela a fost începutul unei căutări.

Nu trebuie să crezi tot. Dar ai curajul să cercetezi.

Cred că una dintre cele mai mari limitări ale omului apare atunci când încetează să mai întrebe.

Când acceptă automat:

„Așa este viața.”

„Atât se poate.”

„Eu sunt așa și nu mă mai pot schimba.”

„Nu am avut noroc.”

„Este prea târziu pentru mine.”

„Alții pot. Eu nu.”

Aceste propoziții par simple.

Dar repetate ani întregi pot deveni granițele unei vieți.

Nu îți spun să crezi orbește în tot ceea ce citești. Dimpotrivă.

Citește. Cercetează. Compară. Întreabă. Observă. Experimentează. Păstrează-ți discernământul.

Deschide-ți mintea fără să renunți la capacitatea de a gândi critic.

Spiritualitatea autentică nu ar trebui să ne ceară să încetăm să gândim. Ar trebui să ne determine să punem întrebări mai profunde despre noi, despre sens, despre responsabilitate, despre alegerile noastre și despre felul în care trăim.

Viața noastră este influențată de felul în care o privim

Există un lucru pe care îl putem observa foarte concret: ceea ce credem despre noi influențează ceea ce îndrăznim să facem.

Dacă eu cred că nu sunt suficient de bună, voi evita anumite oportunități.

Dacă eu cred că nu merit iubire, este posibil să accept relații în care primesc mult prea puțin.

Dacă eu cred că nu pot reuși, s-ar putea să renunț înainte să încerc cu adevărat.

Dacă îmi spun ani întregi că sunt neputincioasă, voi ajunge să privesc fiecare obstacol prin această convingere.

Dar în momentul în care încep să-mi schimb întrebările, se poate schimba și direcția:

Cine sunt eu dincolo de fricile mele?

Ce pot deveni?

Ce convingeri nu îmi mai aparțin?

Ce aș face dacă nu m-aș mai considera neputincioasă?

Ce pot schimba eu, astăzi, prin alegerile mele?

De aici începe transformarea.

Nu din magie.

Nu din simpla repetare a unor afirmații pozitive.

Ci dintr-o schimbare interioară care începe să producă alte alegeri, alte comportamente, alte limite, alte relații și alte acțiuni.

Nu confunda acceptarea cu resemnarea

Există momente în care trebuie să acceptăm realitatea așa cum este.

Dar acceptarea nu înseamnă să ne condamnăm să rămânem acolo.

Poți să spui:

„Da, aceasta este viața mea astăzi. Dar nu înseamnă că aceasta trebuie să fie și viața mea de mâine.”

Aici începe puterea personală.

În clipa în care încetezi să aștepți ca întreaga lume să se schimbe înaintea ta și începi să te întrebi:

Ce pot schimba eu?

Poate gândirea.

Poate o convingere.

Poate un obicei.

Poate felul în care permiți altora să se comporte cu tine.

Poate mediul în care trăiești.

Poate oamenii de care te înconjori.

Poate ceea ce citești.

Poate ceea ce accepți.

Poate ceea ce alegi să nu mai accepți.

Uneori, o viață nouă începe printr-o singură idee nouă.

Nu te mulțumi cu puțin doar pentru că puținul îți este familiar

Aceasta este una dintre convingerile care mi-au devenit foarte importante de-a lungul anilor.

Nu vorbesc doar despre bani sau succes.

Vorbesc despre viață.

Nu accepta puțină iubire dacă sufletul tău știe că are nevoie de respect.

Nu accepta să fii micșorat doar pentru a aparține undeva.

Nu renunța la visurile tale doar pentru că oamenii din jur nu le înțeleg.

Nu confunda familiarul cu adevărul.

Nu transforma frica în destin.

Și, mai ales, nu permite trecutului să decidă pentru totdeauna cine ai voie să devii.

Există în fiecare om resurse pe care poate încă nu le-a descoperit: capacitatea de a învăța, de a se adapta, de a crea, de a iubi, de a se ridica, de a construi, de a spune „nu”, de a spune „da”, de a începe din nou.

Uneori nu știm cât putem până când viața ne obligă să aflăm.

Ce înseamnă pentru mine „puterea de creator”

Când vorbesc despre puterea noastră de creatori, nu spun că putem controla tot ceea ce ni se întâmplă.

Nu putem.

Există pierderi, boli, deciziile altor oameni, accidente, contexte sociale și nenumărate situații pe care nu le comandăm prin gândurile noastre.

Pentru mine, puterea de creator înseamnă altceva:

puterea de a participa conștient la construirea propriei vieți.

Să alegi ce faci cu ceea ce ți s-a întâmplat.

Să alegi ce hrănești în mintea ta.

Să alegi ce înveți.

Să alegi ce vindeci.

Să alegi lângă cine rămâi.

Să alegi de unde pleci.

Să alegi ce construiești.

Și, uneori, să ai curajul să reconstruiești totul.

Aceasta este o putere extraordinară.

Schimbarea mentalității nu se întâmplă într-o zi

Filmul acela nu mi-a schimbat viața într-o seară.

Mi-a schimbat întrebările.

Iar întrebările mi-au schimbat căutările.

Căutările mi-au adus cunoaștere.

Cunoașterea mi-a schimbat convingerile.

Convingerile mi-au influențat alegerile.

Iar alegerile repetate mi-au schimbat, treptat, viața.

De aceea spun astăzi:

Când îți vei schimba gândirea, îți vei schimba viața.

Nu pentru că este o formulă magică.

Ci pentru că orice transformare profundă începe în momentul în care omul poate vedea o altă posibilitate decât cea pe care a văzut-o până atunci.

Poate că acesta este și motivul pentru care tu citești aceste rânduri acum.

Poate că nu trebuie să schimbi totul astăzi.

Poate trebuie doar să deschizi puțin ușa.

Să citești o carte.

Să asculți o idee nouă.

Să cauți.

Să pui întrebări.

Să îți observi convingerile.

Să ai curajul să descoperi că unele dintre lucrurile pe care le-ai considerat imposibile erau doar lucruri pe care încă nu învățaseși să le privești altfel.

Nu-ți fie teamă de cunoaștere.

Deschide-ți mintea. Deschide-ți inima. Dar păstrează-ți discernământul.

Caută.

Învață.

Descoperă-te.

Îndrăznește să privești dincolo de limitele pe care le-ai moștenit sau ți le-ai construit.

Pentru că s-ar putea ca, dincolo de ele, să întâlnești un om pe care încă nu îl cunoști pe deplin:

pe tine.

Pe tine, fără atâtea frici.

Pe tine, conștient de propriile resurse.

Pe tine, capabil să alegi.

Pe tine, capabil să creezi.

Pe tine, capabil să începi din nou.

Iar uneori, între viața pe care o trăiești și viața pe care ai putea să o construiești se află un singur lucru:

curajul de a gândi diferit.

---

Lia Avram Coach • Autor • Formator

Curaj • Claritate • Transformare

„Când îți vei schimba gândirea, îți vei schimba viața.”